Explorând intersecția dintre limbile română, franceză și italiană, profesorul nostru Alin Armando Artion ne împărtășește propria călătorie lingvistică și culturală.
Crescut într-un mediu multietnic, unde zilnic se vorbeau cel puțin trei limbi, a descoperit devreme fascinația pentru comunicare și diversitate culturală. Aventurile sale timpurii, de la călătoriile cu familia până la anii petrecuți în Constanța și Florența, nu doar că au sădit semințele pasiunii sale pentru limbile și literaturile străine, dar l-au și inspirat să urmeze o carieră în domeniul filologiei, cu un accent pe cultura, civilizația și literatura europeană.
Vă invităm să descoperiți mai multe despre călătoria inspirațională a profesorului Alin Armando Artion, de la primele întrebări ale copilăriei despre natura limbii și comunicare, la provocările și bucuriile de a urma o carieră academică dedicată studiului filologiei. Aflați cum pasiunea sa pentru limbile română, franceză și italiană își găsește ecou în predarea sa și cum îmbină provocările academice cu momentele de respiro pentru a menține un echilibru între viața profesională și cea personală.
Care este povestea din spatele pasiunii tale pentru limbile română, franceză și italiană?
M-am născut într-o familie multietnică. În casă se vorbeau mereu cel puțin trei limbi. Deseori eram nevoit să călătoresc cu părinții mei; inițial a fost o necesitate, pentru a comunica, apoi am dezvoltat o pasiune pentru cultura și literatura țărilor în care am locuit sau călătorit.
Cum te-a influențat copilăria în Constanța în dezvoltarea intereselor tale culturale și lingvistice?
Cu siguranță mediul și-a pus amprenta. Constanța este un mozaic multietnic, lingvistic și cultural deopotrivă. Comunități de greci, turci, tătari, ruși, ucrainieni, greci, aromâni, italieni trăiesc în armonie de sute de ani. De-a lungul anilor am avut prieteni, colegi și chiar profesori de diferite etnii; de pildă profesoara de limba și literatura română pe care am avut-o în timpul liceului era de etnie turco-tătară.
Apoi să asociez doar Constanța copilăriei mele ar fi reductiv, căci o bună parte am locuit în Florența. Asta ar însemna să nu acord credit persoanelor care m-au călăuzit și ajutat să mă descopăr. Florența reprezintă locul unde pasiunile s-au rafinat, locul în care interesul meu pentru artele frumoase a devenit de neoprit. Aici apetitul meu pentru cultură și literatură s-a concretizat în jurul unor figuri emblematice. Vorbim despre Florența, leagănul Renașterii, orașul lui Dante, Michelangelo, da Vinci… Orice colț al orașului are o poveste… În clasa a 7-a deja îi citisem pe clasicii literaturii italiene (mă refer strict la Dante Boccaccio și Petrarca), apoi i-am descoperit pe Marquez, Goethe, V. Hugo … Doream să descopăr mai mult, să aflu mai multe… Să cultiv cele mai frumoase flori în grădina mea…
Ce te-a atras să te dedici studiului filologiei, cu un focus pe cultură, civilizație și literatură europeană?
Cu siguranță un imbold l-am avut în clasa a 8-a în Italia, după ziua porților deschise, când voiam să mă înscriu la un liceu cu specializarea în filologie clasică (greacă veche și latină). Din păcate acel plan nu s-a concretizat… am revenit în România, am urmat un profil teoretic, filologie istorie-limbi străine, apoi la facultate am ales să-mi urmez pasiunile.
În calitate de cercetător, care este tema care te pasionează cel mai mult în domeniul tău de studiu și de ce?
Doctoratul meu este în cadrul unei școli interdisciplinare cu focalizare pe literatura comparată, prin urmare în proiectul de cercetare va trebui să mă concentrez asupra mai multor discipline. Voi aborda diferite teme stigmatizate de-a lungul anilor, or care prezintă un caracter peiorativ în literatura de specialitate. Tema bolii mereu a fost privită în mod diferit, iar în ceea ce privește bolile psihice totul este încă un mister. Există diferite reprezentări din secolele trecute. Voi încerca să compar două aspecte prin prisma analizei contrastive și interdisciplinare, Fascinația maladivului și tentația morții la Italo Svevo și Max Blecher; apoi voi asocia acestor scriitori alte opere reprezentative pentru a crea un itinerariu al bolii și implicit al morții în diacronie, în diferite opere fie literare, fie plastice, apărute contexte cheie – de pildă metafora bolii în opera lui Camus sau la Alda Merini – biografemele prezente în opus – Nebunia între salvare și blestem.
Pasiunea față de aspectele mai sensibile ale vieții, cum se manifestă în hobby-urile sau activitățile tale de relaxare?
Iubesc să călătoresc. Mă ajută, mă inspiră, aeroportul a devenit sinonim pentru libertate.
Îmi aduc aminte că anul trecut am locuit pentru mai bine de o lună în Sicilia. Am scris 20 de poezii pentru cel de-al doilea volum pe care urmează să îl public, mi-am redactat o bună parte din proiectul de cercetare și am descoperit o nouă cultură. În Italia nu exista ceea ce aș numi unitate lingvistică. Un sicilian cu un locuitor din Veneto, dacă ar vorbi în propriul grai, nu s-ar înțelege… În România nu ne punem această problemă.
Limba este ultima problemă… Cultura, Literatura, sărbătorile, orele la care se mănâncă, siesta, obiceiurile gastronomice… totul este diametral opus. Nordul – Centru și Sudul sunt unități de sine stătătoare.
Pe lângă călătorii iubesc plimbările prin natură, pe malul mării… Mergând nu îmi antrenez doar corpul, nu rămân în formă … mersul și gândirea sunt în simbioză de cele mai multe ori. Îmi programez activitățile pe care doresc să le întreprind, cuget, admir și respir frumusețea a ceea ce mă-nconjoară. Nimic nu este întâmplător.
Cum îmbini provocările academice cu momentele de respiro și ce te ajută să te relaxezi după o zi de muncă?
Reușesc să am un echilibru între viața personală și cea profesională. O plimbare seara pe malul mării este suficient. Sunetul valurilor, briza sunt armonie pentru urechile mele.
Există vreun scriitor sau operă literară care te inspiră în mod special în afara contextului academic?
G.G. Marquez și realismul magic sau Umberto Eco și noțiunea de lumi posibile. Încă nu pot alege între cei doi. Marquez mi-a marcat copilăria, Eco primii ani de studenție.
Care sunt provocările pe care le-ai întâmpinat în a-ți urma pasiunea și cum le-ai depășit?
Probabil familia. O provocare pe care a trebuit să o înfrunt a fost percepția celor dragi. În familia mea, toți au o gândire critică, rațională. Sunt pragmatici. Arta, literatura este doar o dulce inutilitate. (Cu siguranță gândirea lor era cauzată de considerentele financiare; bunicul a fost căpitan pe vas, voiau ca eu să urmez aceeași meserie sau să îmbrac o uniformă a statului.) La început nu am avut sprijinul lor, însă cu timpul au înțeles că dacă aș face ceva ce nu îmi aduce un beneficiu spiritual, o mulțumire sau pace interioară, aș trăi într-o minciună. Aș nega acea parte care mă definește și aș fi nefericit.
Ce hobby-uri sau interese personale îți ocupă timpul liber și cum acestea contribuie la echilibrul tău personal?
Scrisul, pescuitul și călătoriile. Sunt momente în care sunt singur cu mine. Am învățat că trebuie să apreciem aceste momente de respiro/ singurătate pentru a ne face ordine prin gânduri.
Ai vreun „vinovat plăcut” sau o pasiune neobișnuită pe care puțini oameni o cunosc despre tine?
Sunt gurmand…foarte, foarte pofticios. Îmi place să reproduc, chiar „reinventez” rețete pe care le savurez în locurile pe care le vizitez.
Care este destinația ta preferată pentru vacanțe și de ce?
Nu cred că am o destinație preferată în absolut, însă în ultimii ani am vizitat de foarte multe ori Malta. Este un loc în care m-am simțit bine de fiecare data.
Cum consideri că experiențele culturale pe care le-ai avut au influențat modul în care predai și interacționezi cu studenții tăi?
Experiențele culturale pe care le-am avut joacă un rol semnificativ în modul în care predau și interacționez cu studenții mei. Acestea m-au învățat, aș putea spune, să apreciez diversitatea și să fiu deschis la perspective diferite. În timpul interacțiunilor cu studenții, încerc să fiu conștient de bagajele lor culturale și să creez un mediu în care toți să se simtă incluși și respectați. De asemenea, experiențele mele culturale m-au învățat să adopt o abordare flexibilă în predare. Înțeleg că fiecare student are propriul său stil de învățare și că ceea ce funcționează pentru unul poate să nu funcționeze pentru altul, prin urmare, încerc să folosesc o varietate de metode de predare și să adaptez materialele și abordările în funcție de nevoile și preferințele individuale ale studenților.
Totodată experiențele mele culturale m-au ajutat să apreciez importanța comunicării interculturale în cadrul sălii de clasă. Încurajez deschiderea la dialog și studenții să împărtășească perspectivele lor culturale și să învețe unii de la alții.
Există vreo anecdotă amuzantă sau o experiență de neuitat din timpul studiilor sau cercetărilor tale?
Daaa! Am avut de corelat pentru un proiect de cercetare un capitol din Coribantes y Cabiros,Ensayos sobre la filosofía y lo sagrado. de Nelson Guzman o operă în care este prezentă metafora nașterii. În timpul prezentării am avut un tablou, L’Origine du monde de Gustave Courbet. După șocul inițial toată sala a izbucnit în hohote în timp ce încercam să îmi găsesc cuvintele potrivite.
Ce sfaturi ai pentru cineva care își dorește să îmbine pasiunea pentru limbi și culturi cu o carieră academică?
Să aibă obiective clare legate de carieră profesor și cercetător nu sunt același lucru! Să aibă o educație solidă, să investească timp și resurse în educația sa. Un alt sfat este să aleagă programe academice relevante care să îi ofere cunoștințele și abilitățile necesare pentru cariera pe care o dorește.
Să se implice în cercetare, în activități extracuriculare și să fie deschis la oportunități noi – schimb de experiență, proiecte Erasmus. Un alt sfat pe care aș putea să-l ofer este să participe la cursuri de formare profesională și continuă să-și îmbunătățească abilitățile și cunoștințele.
Domeniul limbilor și culturilor este în continuă schimbare, deci este important să rămânem la curent cu noile tendințe și dezvoltări.
