Cifre și vise

La Centrul Unirea, continuăm să vă aducem mai aproape de inimile și mințile profesorilor noștri printr-o serie de interviuri inspiraționale.

Astăzi, vă prezentăm un interviu cu Anastasia, o profesoară de matematică pasionată, care împărtășește cum a reușit să îmbine dragostea pentru cifre cu echilibrul în viața personală. Anastasia ne oferă o perspectivă unică asupra provocărilor și bucuriilor predării, împreună cu lecții valoroase adunate de-a lungul carierei sale.

Descoperiți modul în care pasiunea, dedicarea și o abordare empatică față de învățământ modelază viitorul educației matematice.

Care este prima amintire plăcută pe care o aveți legată de matematică?

Cred că prima amintire plăcută legată de matematică ar fi primele note de 10 luate în gimnaziu și încurajările primite de domnul diriginte care era și profesor de matematică.

Cum reușiți să găsiți un echilibru între dedicarea pentru predare și viața dumneavoastră personală?

Sincer, cred că aprofundând această materie m-a ajutat spre găsirea unui echilibru între acestea două. Astfel că gândirea analitică, matematică, m-a ajutat în rezolvarea diverselor situații din viața personală, iar calmul, atenția distributivă, empatia sunt câteva elemente care mă ajută în predarea matematicii spre mințile tinere.

Aveți o carte sau un film preferat care v-a influențat într-un mod semnificativ? Care este și de ce?

În timpul vacanțelor din perioada studiilor au fost câteva filme pe care le-am vizionat și care mi-au rămas în minte de-a lungul anilor și pe care le recomand. Acestea ar fi „A Beautiful Mind”, „The Man Who Knew Infinity”, „Pi” ; sunt filme care au în prim plan matematica ca știință. Însă consider ca nu m-au influențat într-un mod anume, ci au fost ca un mod de relaxare plăcut.

Ce lecție importantă ați învățat în primii ani ca profesor, care vă ghidează și astăzi în predare? 

O lecție importantă învățată încă din primii ani ca profesor a fost crearea unei legături profesor – elev, o legătură având ca abordare și alte teme care îi macină pe tinerii de azi, pentru a le câștiga încrederea. Acest prim pas făcut, înaintez cu ușurință spre a le înțelege temerile, fricile legate de această materie plină de necunoscute. Astfel să simtă în următorele ore că nu sunt singuri și neștiutori, ci împreună profesor – elev, facem echipă în deslușirea tainelor matematicii.

Cum a influențat locul copilăriei dumneavoastră persoana pe care ați devenit astăzi? 

Cred că pe fiecare persoană, locul unde a făcut primii pași înconjurat de familie îl influențează în anumite moduri. În acest loc numit „acasă” am învățat că fără comunicare ne îndreptăm spre nicăieri. Bunica mea, care deși astăzi nu mai este printre noi, a sădit în inima mea încă de mică empatia – calitate pe care o consider valoroasă în activitatea mea didactică.

Există o tradiție de familie pe care doriți să o continuați sau să o începeți? 

Da, există. Aceea de fi împreună cu familia de sărbători, acasă. Simt ca timpul în acele puține ore se scurge mai lent, lăsându-ne să ne bucurăm de cei dragi.

Cum reușiți să vă mențineți entuziasmul pentru predare în fața provocărilor educaționale contemporane? 

Cu ajutorul elevilor, ei vin cu entuziasmul lor debordant și astfel încerc să țin pasul cu ei, cu ideile lor; fiecare fiind diferit și aducând în cadrul orei o perspectivă diferită asupra unei rezolvări. Îmi place să îi văd cum gândesc rezolvarea unei probleme, cum o exprimă matematic, eu fiind acolo tot timpul, mentorul lor.

Ce sfat ați oferi unui tânăr care se gândește să urmeze o carieră în educație?

Să încerce să fie el cadrul didactic pe care ar fi dorit să îl întâlnească în parcursul său, elev fiind.

Există un hobby sau o activitate pe care o practicați pentru a vă relaxa și care vă ajută să vă deconectați? 

O activitate prin care mă deconectez de cotidian ar fi ieșirile, drumețiile în natură. Să ascult ciripitul păsărilor în timp ce observ cum adie vântul ușor frunzele copacilor, susurul unui pârâu care acompaniază liniștea contemplării mele..

Care este destinația de călătorie pe care o aveți pe lista de dorințe și de ce?

Nu am o destinație anume, îmi place să fiu spontană când vine vorba de călătorii. Sunt de părere că nu locurile vizitate sunt speciale, ci oamenii cu care le vizitezi.