Centrul Unirea își prezintă echipa de inovatori și pasionați educatori, printre care Bianca Bozdogescu, o profesoară de limba spaniolă care aduce în lumina reflectoarelor o lume vibrantă, plină de culoare și emoție, prin intermediul pasiunii sale pentru limbi și culturi străine.
Prin acest interviu, suntem încurajați să privim dincolo de cunoașterea formală, să descoperim frumusețea diversității și să învățăm să trăim fiecare zi cu pasiune și curiozitate.
Ce amintire din copilărie v-a rămas cel mai profund întipărită în memorie și cum credeți că a influențat persoana care sunteți astăzi?
Am multe amintiri (frumoase) din copilărie, vorba lui Ion Creangă… Însă dacă ar fi să fac referire la una singură, aș putea spune că-mi aduc aminte (în repetate rânduri) de toată grija și iubirea primită din partea părinților, de felul în care mă învățau să fiu un copil bun, tolerant cu cei din jurul meu, dar și unul răbdător și empatic. Consider că toate aceste lucruri, toate aceste amintiri sunt de o valoare inestimabilă, iar ele m-au făcut omul care sunt astăzi. Le mulțumesc părinților și pentru ceea ce mă învață în continuare!
Dacă ați putea alege orice loc din lume pentru a trăi o lună, indiferent de costuri sau obligații, unde ați merge și de ce?
Dacă aș putea alege orice loc din lume pentru a trăi o lună, indiferent de costuri sau obligații, fără să stau pe gânduri, aș spune: Ciudad de México, capitala Republicii Mexicane. De mică am început să cochetez cu limba spaniolă, mă atrăgea foarte mult, aș putea spune, într-un mod inexplicabil, probabil și datorită faptului că existau foarte multe telenovele mexicane difuzate de postul Acasă TV, iar eu așa am început să învăț această limbă absolut încântătoare. Mă fascina tot ce avea legătură cu Mexicul, cu locuitorii săi, cu peisajele lor, fapt care m-a ghidat înspre o dorință tot mai mare de cunoaștere, căutând informații pe internet, în cărți, căutând locuri, admirând peisaje fabuloase, dorindu-mi să am cândva ocazia de-a le vedea și în realitate. Mi-ar plăcea să pot vizita Acapulco, Cancun, Chichen Itza (un uriaș sit arheologic precolumbian construit de civilizația maya, aflat în Peninsula Yucatan) și, desigur, capitala, una dintre cele mai vaste și cosmopolite metropole ale lumii, acolo unde se află monumentul El Angel de la Independencia. Știu că poate părea complicat să ajungi într-un loc atât de „îndepărtat”, însă nu consider că termenul „îndepărtat” nu este echivalent cu „imposibil”.
Ce carte ați citit recent care nu are legătură cu predarea sau limba spaniolă, dar v-a marcat într-un mod semnificativ?
Recent am citit Oameni anxioși, o carte excelent scrisă de către renumitul autor suedez Fredrik Backman. Profit de ocazie pentru a mărturisi că este unul dintre autorii mei preferați. Titlul cărții poate că ne face să ne gândim fix la ceea ce transmite, și anume: la oameni și la stările lor de anxietate, însă este vorba despre mai mult decât atât, întrucât autorul aduce în atenția cititorilor toate elementele care întregesc universul Backman, un univers locuit de personaje pe cât de imperfecte, pe atât de relevante și de greu de uitat. Este o carte din care nu lipsesc umorul, ironia și compasiunea, toate acestea garantându-i suedezului succesul cu care ne-a obișnuit cu fiecare carte pe care a publicat-o (dacă nu i-ați citit cărțile, vă invit insistent să o faceți, căci nu veți regreta). Din punctul meu de vedere, Fredrik Backman are o scriere inconfundabilă, un fir narativ care te face să te lași purtat de întreaga situație, trecând de partea fiecărui personaj prezent în carte. Oameni anxioși m-a făcut să-mi dau seama de cât este de important să spui lucrurilor pe nume și să trăiești fiecare lucru la momentul potrivit. Nu în ultimul rând, am adorat felul în care m-a făcut să realizez cât de mult contează să nu-ți fie teamă de propriile sentimente, de propriile gânduri sau de propriile acțiuni. Backamn ne învață, cu fiecare carte pe care o aduce în atenția noastră, să ne bucurăm de prezent, de oamenii din viața noastră, de tot ceea ce ne înconjoară și să fim buni, empatici și toleranți cu semenii noștri. Este un autor care pune suflet în fiecare rând așternut pe pagină, iar eu l-am îndrăgit încă de la început. Cu siguranță voi rămâne unul dintre cititorii săi fideli. 😊
Când aveți o zi liberă complet neplanificată, cum alegeți să o petreceți pentru a vă reîncărca bateriile?
Când am o zi liberă, complet neplanificată, aleg să o petrec ascultând muzică (îmi place foarte mult muzica jazz), citind sau plimbându-mă prin librării și răsfoind curioasă cărțile expuse pe rafturi, care parcă te invită să le descoperi și să te bucuri de aventura pe care ți-ar putea-o oferi și din care ai putea foarte bine să faci parte. Mă relaxează foarte mult să petrec timp în librării, îmi place mirosul de tipar, de carte proaspăt scoasă de la tipografie. Odată ajunsă în librărie (preferata mea fiind librăria Cărturești), timpul se oprește, totul capătă o altă dimensiune, parcă pășesc pe un tărâm misterios, dar totodată extrem de plăcut. De multe ori mi se întâmplă să aleg o carte din librărie și să mă așez pe canapea, citind-o, uitând de tot ce se întâmplă în jurul meu.
Există un hobby sau o activitate pe care ați descoperit-o târziu în viață și v-a surprins plăcut?
Ceva ce am descoperit târziu a fost jazzul. Cred că ascult jazz de doar trei ani. Încet-încet mi-am dat seama că mă făcea și mă face să mă simt foarte bine, mă liniștește, îmi dă o stare de bine. Îmi place să ascult jazz în timp ce citesc (desigur, în surdină, ca să nu-mi pierd concentrarea de la ceea ce citesc). 😊
Care este cel mai neașteptat compliment pe care l-ați primit vreodată și de ce v-a rămas în memorie?
Cel mai neașteptat compliment… Aș putea da ca exemplu un compliment pe care l-am primit din partea uneia dintre cursantele mele de limbă spaniolă, căci mi-a spus că metoda de predare este una care se ridică la standardele de predare-învățare din străinătate și că simte că sunt făcută pentru a fi profesoară, pentru că observa că puneam suflet în tot ceea ce o învățam. Acesta a fost un lucru care m-a emoționat foarte tare. A fost un compliment pe care nu îl voi uita niciodată.
Dacă ați putea avea o conversație cu oricine din istorie, cine ar fi și ce ați dori să aflați de la acea persoană?
Dacă aș putea avea o conversație cu oricine din istorie, acea persoana ar fi fără doar și poate, Frida Kahlo, marea pictoriță mexicană a secolului XX. O personalitate care a devenit cunoscută datorită autoportretelor sale pictate într-un stil suprarealist. Mă fascinează tot ce are legătură cu Frida Kahlo (în prezent citesc cartea scrisă de către Hayden Herrera, o carte care reconstituie una dintre cele mai spectaculoase biografii artistice din secolul XX). Mi-ar plăcea să o pot cunoaște și să pot afla de la ea tot ceea ce-a trăit, tot ceea ce-a simțit de-a lungul existenței sale, căci știm că viața ei a fost una grea, tumultoasă, presărată cu probleme de sănătate încă de la vârsta de 6 ani, când s-a îmbolnăvit de poliomielită, urmând ca mai târziu, la vârsta de 18 ani, să sufere cumplitul accident de autobuz care a lăsat-o cu sechele pe toată durata vieții ei. Mi-ar plăcea să aflu dacă ar fi schimbat ceva din tot ceea ce-a realizat în viață, mi-ar plăcea să știu cum se simte știind că a devenit o legendă a culturii mexicane. Consider că Frida reprezintă cu desăvârșire un exemplu pentru femeile din întreaga lume, mai ales pentru femeile mexicane, căci aceasta nu s-a lăsat doborâtă de greutățile vieții, ci a continuat să meargă mai departe, cu fruntea sus, făcând tot posibilul să ducă o viață normală și ajungând să-și descopere pasiunea și talentul pentru pictură, fapt care a consacrat-o. Consider că o astfel de personalitate va dăinui pentru totdeauna în istoria acestei lumi. Așadar, vă îndemn pe toți să o descoperiți pe Frida, căci vă asigur că veți fi de-a dreptul fascinați.
Care este cea mai mare provocare pe care ați întâmpinat-o în afara carierei de dascăl și cum ați depășit-o?
Cea mai mare provocare pe care am întâmpinat-o în afara carierei de dascăl a fost aceea de-a căpăta încredere în forțele proprii, în ceea ce mă definește ca om, lăsând în urmă temerile și preocupările legate de părerea oamenilor din jurul meu, alegând să-mi construiesc o personalitate proprie, puternică, bazată pe ceea ce mă bucură, pe ceea ce iubesc și pe ceea ce mă face să mă simt liberă. Cum am depășit această provocare? Am lucrat mult cu mine însămi și am profitat de fiecare zi pentru a-mi demonstra că, dacă îmi doresc un lucru și muncesc pentru el, îl pot avea. Ceea ce s-a și întâmplat și continuă să se întâmple. Cred că este extraordinar de important să fii tu, chiar dacă sună ca un clișeu, să îți urmezi visurile și să lupți pentru ele, căci nimeni altcineva nu va face asta pentru celălalt. Suntem singurii responsabili pentru ceea ce alegem să trăim.
Există un film sau o piesă muzicală care vă face întotdeauna să vă simțiți bine, indiferent de starea de spirit? Care este și de ce?
Există o piesă muzicală care mă face întotdeauna să mă simt bine, și anume: Hoy, melodie interpretată de cântăreața americano-cubaneză Gloria Estefan. Prima dată când am ascultat această melodie a fost acum foarte mulți ani, pe atunci eram copil, însă îmi aduc aminte cât de mult mă atrăgea ritmul și veselia piesei respective, căci de fiecare dată începeam să o fredonez și să dansez. Pe atunci, desigur, nu mă gândeam că voi ajunge să predau limba spaniolă… Așadar, în mod cert, melodia aceasta are o semnificație aparte în viața mea.
În schimb, filmul care mă face mereu să mă simt bine, indiferent de starea de spirit, este Singur acasă (partea I și partea a II-a). L-am urmărit an de an cu același entuziasm, cu același interes, cu aceeași bucurie, iar pentru mine nu există Crăciun fără pățaniile lui Kevin (Macaulay Culkin) și ale familiei sale.
Cum vă descrieți filosofia de viață într-o propoziție și cum se reflectă aceasta în deciziile zilnice pe care le luați?
Filosofia de viață care mă descrie cel mai bine este: Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu). Zilnic îmi pun credința în Dumnezeu, în tot ceea ce fac, căci este singurul care ne poate permite să ne și ducem la bun sfârșit fiecare plan pe care îl avem în minte.
În încheiere, ce sfat ați oferi oricui dorește să trăiască o viață împlinită, bazându-vă pe experiența personală?
Deși s-ar putea ca sfatul pe care îl voi da să mai fi fost de foarte multe ori oferit, le-aș spune oamenilor să fie ei înșiși pe toate planurile, să nu le fie teamă să viseze, să lupte mereu pentru ceea ce-și doresc și pentru ceea ce-i face fericiți, să nu se lase doborâți de greutăți și să aibă încredere în ei indiferent de ce s-ar întâmpla.
