Andreea Stîngă ne împărtășește cum călătoriile și studiile la Cluj-Napoca și Valencia au influențat cariera ei ca profesoară de limba spaniolă și cercetător.
Venită inițial la Cluj pentru studii, Andreea a rămas în oraș, găsind aici nu doar un mediu propice pentru dezvoltarea profesională, ci și un nou cămin. Experiențele ei internaționale i-au adâncit înțelegerea și pasiunea pentru limbile străine, ajutând-o să se conecteze și să inspire studenții într-un mod unic.
În această discuție, explorăm cum pasiunile pentru educație și călătorii își găsesc locul în viața și munca Andreei, oferindu-i perspectiva și energia pentru a se reinventa continuu.
Ce te-a motivat să te muți din Brașov în Cluj-Napoca și cum a influențat acest oraș dezvoltarea ta personală și profesională?
Cu siguranță studiile au fost motivația principală. Cunoaștem cu toții prestigiul Universității Babeș-Bolyai, așadar nu a existat nicio altă posibilitate pentru mine. M-am mutat la Cluj-Napoca pentru a studia la Facultatea de Litere, însă ceea ce nu știam era faptul că tot aici urma să-mi descopăr pasiunea, aceea de a fi profesor, să devin colega celor care mi-au fost profesori, dar și să-mi cunosc partenerul de viață. Cu alte cuvinte, acest oraș mi-a oferit totul: educație, carieră și familie, iar în prezent este acasă.
Dintre toate locurile în care ai călătorit, care ți-a lăsat cea mai profundă impresie și de ce?
În ultimii ani am călătorit destul de mult și sunt tare recunoscătoare pentru acest lucru. Fără dar și poate Spania este destinația preferată și probabil că nu surprind pe nimeni cu acest răspuns. Este adevărat și că am călătorit foarte mult în această țară care are atât de multe de oferit. Fiecare destinație a fost o experiență de neuitat, însă cel mai tare m-a impresionat o insulă din Canare, și anume Tenerife. Cred că acolo nu te poți plictisi niciodată, are tot ce ți-ai putea dori. Dacă partea de nord surprinde cu peisajele verzi, cu clima mai rece, cu orășele pitorești, cea de sud îți oferă plaje, stațiuni și viață de noapte. Centrul insulei este cu adevărat special, aici se găsește impunătorul vulcan Teide, cel de-al treilea vulcan de pe Pământ ca înălțime. Priveliștea de aici este absolut minunată și îți taie respirația (la propriu). Dacă mai adăugăm și oamenii de acolo, căldura, relaxarea și bucuria pe care le emană, este cu adevărat un loc paradisiac.
Cum a contribuit experiența ta de studiu în Valencia la perspectiva ta asupra lumii și ce lecții personale ai învățat acolo?
În Valencia am cunoscut excelența din toate punctele de vedere. Am descoperit un alt sistem de educație care m-a surprins de la început, încă de la procesul de înscriere. Comunicarea, organizarea, digitalizarea, seriozitatea și deschiderea au fost caracteristici de bază până la finalizarea studiilor de doctorat. M-a surprins mult sprijinul pe care l-am primit de la toți profesorii cu care am interacționat, iar coordonatoarea mi-a fost ca o mamă. Cred că nu puteam primi o formare mai bună. Cei patru ani de doctorat au fost cei mai fructiferi ani pentru mine, atât din punct de vedere personal, dar mai ales profesional. De multe ori mă aud spunând că în acei patru ani am învățat cât n-am învățat în toți ceilalți. Dacă în Cluj mi-am descoperit pasiunea predării, în Valencia am realizat ce fel de profesor vreau să fiu și am învățat că formarea și cercetarea vor fi de bază în cariera mea. Perspectiva asupra lumii s-a schimbat o dată cu prima lecție învățată, care, din păcate, a fost destul de dură. Primul an a însemnat conștientizarea faptului că nu eram deloc la nivelul la care eu credeam, că mai aveam foarte multe lucruri de învățat și de recuperat. Coborârea de pe acel piedestal m-a învățat să fiu mai obiectivă, mai critică, mai ambițioasă și mai muncitoare. Am înțeles destul de repede că de cele mai multe ori nu există calea ușoară. Și dacă mai devreme vorbeam despre acasă, pot spune că Valencia este ca o a doua casă pentru mine. Acolo am cunoscut o transformare completă.
Care este cea mai mare pasiune a ta în afara predării și cercetării și cum ai descoperit-o?
Marea mea pasiune este călătoritul. Nu a fost un lucru pe care l-am descoperit singură, ci împreună cu partenerul meu de viață. Am călătorit încă din prima lună de relație, iar încet-încet am realizat că nu există o experiență mai frumoasă sau mai completă decât cea a călătoriei. A călători înseamnă a descoperi, a învăța, a simți, a cunoaște, a te maturiza, a experimenta și a te bucura din tot sufletul. Consider că suntem bogați doar pentru că am strâns atât de multe amintiri din locuri absolut minunate.
În ce mod te ajută lectura să te relaxezi și să te deconectezi de la ritmul vieții academice? Poți să împărtășești o carte care te-a captivat recent?
Călătoritul se îmbină perfect cu lectura. Citesc mai mult în vacanță pentru că atunci mă pot bucura și de alte cărți, nu doar de cele de specialitate. Senzația aceea de a citi în sfârșit cartea mult așteptată și primită cadou de Crăciun sau de ziua mea este incomparabilă. Relaxarea începe cu prima pagină și se menține până la ultima, mai ales că nu există presiunea timpului. Ultima carte care m-a captivat se numește La bailarina de Auschwitz, de Edith Eger, nu știu dacă se găsește și în limba română. O poveste atât de captivantă și emoționantă care evidențiază puterea ființei umane de a înfrunta problemele, de a depăși adversitatea și ulterior, de a se vindeca. Toate cărțile de genul acesta te țin cu sufletul la gură, însă aceasta m-a impresionat în mod special.
Cum găsești echilibrul între dorința de a excela în carieră și nevoia de a avea timp pentru tine și pentru cei dragi?
Recunosc că nu este ușor, mai ales atunci când munca face parte tot din categoria lucrurilor dragi. Am citit mult, ba chiar am făcut și un curs despre managementul timpului pentru a mă asigura că înțeleg și pun în practică acest echilibru. Am grijă să vorbesc des la telefon cu familia, să fac diferite activități cu partenerul, iar weekendul de cele mai multe mi-l dedic mie și celor dragi. Mi-am creat un program care să funcționeze pentru mine astfel încât să obțin mai multă productivitate, dar și să resimt acel sentiment de bunăstare. De asemenea, călătoriile dese au ajutat foarte mult în găsirea acestui echilibru.
Există un hobby sau o activitate pe care ai vrea să o încerci în viitor și care te atrage în mod special?
Mi-aș dori să învăț să înot… Știu, poate părea ceva banal. Pentru mine vacanțele perfecte sunt la mare. Aș alege mereu marea pentru calmul pe care mi-l transmite, pentru toate amintirile pe care mi le-a dăruit și pe care mi le pregătește. Cred că dacă aș ști să înot, bucuria ar fi completă.
Ce lecție de viață valoroasă ai învățat în ultimii ani care te-a ajutat să te dezvolți atât personal, cât și profesional?
Am învățat că totul este o alegere. Eu aleg să văd partea plină a paharului și tot eu aleg să mă bucur de fiecare zi. Că norocul este de fapt munca și pregătirea care întâlnesc oportunitatea, de aceea prima parte depinde doar de mine. Lucrurile acestea m-au învățat să mă plâng mai puțin, să muncesc mai mult și să mă bucur de întreg procesul.
Care este locul tău preferat din Cluj-Napoca unde îți place să petreci timp pentru a te relaxa sau pentru a găsi inspirație?
Pădurea Făget, cu siguranță. Plimbările în natură mă relaxează, iar Pădurea Făget este locul potrivit pentru a evada din rutină. Dacă mai am și o cafea cu mine, este perfect.
Dacă ai putea schimba ceva în modul în care oamenii percep educația, ce ar fi și de ce?
Mi-aș dori să înțelegem că educația trebuie să se adapteze vremurilor, că înainte era mai bine din simplu fapt că nu existau alte opțiuni. Astăzi vorbim despre inovație, despre noi paradigme, despre egalitate, diversitate, colaborare și comunicare, despre o educație incluzivă și oportunități reale de învățare. Nu cred că-și mai au rost comparațiile între generații întrucât realitatea este complet diferită, iar nevoile și oportunitățile cu totul altele. De asemenea, cred cu tărie că unul dintre aspectele esențiale atunci când vorbim despre educație este componenta afectivă. Învățarea are loc doar atunci când există emoție și curiozitate. Așadar, să considerăm și partea emoțională la clasă și să abordăm educația dintr-o perspectivă mai empatică!
