Pasiunea pentru limba și literatura română

Fiecare poveste începe undeva. Care este locul copilăriei tale și cum a influențat persoana care ești astăzi?

Locul cu cea mai mare încărcătură emoțională, cel în care ne vom simți, de fiecare dată, iubiți și apreciați, se numește acasă, iar acasă pentru mine, Ionela, este orașul Bistrița, din județul Bistrița-Năsăud. Cu o istorie bogată și un farmec autentic, cu străzi pietruite și clădiri istorice, Bistrița este locul care mi-a transmis una dintre cele mai importante lecții de viață, și anume aceea de a-mi aprecia trecutul și de a trăi în prezent.
Venind dintr-o familie care a promovat valorile morale și bucurându-mă de darul de a avea bunici la sat, unde tradițiile și obiceiurile se cinsteau și continuă să se cinstească cu sfințenie și astăzi, am reușit să adun o bogată moștenire culturală. Crescând într-un mediu prietenos, am dezvoltat abilități sociale și o apreciere profundă pentru comunitate, pe care continui să o manifest și astăzi.

Reflectând la anii de școală, care este acea amintire care îți aduce un zâmbet de fiecare dată când o rememorezi?

E o întrebare destul de dificilă. De ce spun asta? E simplu. În anii de școală, s-au întâmplat multe evenimente plăcute, întrucât am avut parte de profesori dedicați și mereu dornici de a face orele mai atractive. Totuși, stând puțin și cugetând, una dintre amintirile care mi s-a strecurat în minte și care îmi aduce un zâmbet pe chip acum, când o rememorez, are legătură cu desfășurarea fostelor ore de logică. Datorită profesorului pe care l-am avut, acestea erau, poate, cele mai așteptate ore, întrucât dânsul ne îmbucura sufletele, atunci când timpul ne permitea, cu recitarea fie a unor poezii scrise de autori celebri – pe care le învățase -, fie a unor scrieri personale, menționându-ne că aceasta era modalitatea dumnealui de a se menține tânăr și de a-și păstra mintea limpede.

A existat un moment pivotant când ai știut că vrei să devii profesoară? Ne poți povesti despre el?

Încă de când mergeam la grădiniță, am dezvoltat o apreciere pentru doamna educatoare, petrecându-mi foarte mult timp alături de ea. Văzându-mă că sunt foarte cuminte și disciplinată, în momentele în care ea părăsea pentru câteva clipe sala, îmi aduc aminte că mă lăsa pe mine responsabilă de liniștea din încăpere. Ulterior, în clasele primare, am avut o învățătoare blândă, care ne explica pe un ton cald ceea ce greșeam și ne lăuda la fiecare lucru bun pe care-l făceam sau la fiecare notă bună pe care o primeam. Și dumneaei a avut încredere în mine, lăsându-mă atunci când avea ceva urgent de rezolvat să am grijă de colegii mei. Astfel, consider că treptat mi s-a insuflat această dragoste pentru ideea de a deveni cadru didactic.
Mai este ceva important de menționat. Indiferent că mă gândesc la educatoarea mea, la învățătoarea mea sau la profesorii pe care i-am avut de-a lungul anilor de școală, pentru fiecare în parte am dezvoltat o apreciere aparte, întrucât îmi aduc aminte de anumite momente în care stăteam în bancă, îi priveam, îi ascultam, dar gândul meu era la cât de mult mi-ar plăcea să fiu în locul lor.

Vorbind despre modele, există un profesor care a avut un impact semnificativ asupra alegerii tale profesionale?

Pe măsură ce am crescut, mi-am dezvoltat tot mai mult interesul pentru a urma calea spre a deveni profesor, dar problema era acum ce tip de profesor, de ce materie. Spre surprinderea mea, nu a fost deloc greu. Urmând clasele V – VIII la Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu”, iar apoi IX-XII tot la aceeași instituție, am avut bucuria de a o avea in calitate de profesoară de limba și literatura română pe una dintre cele mai apreciate cadre didactice de către mine atât datorită modului în care își desfășura activitatea la clasă, cât și datorită caracterului, un amestec de putere interioară, blândețe, credință și dreptate. Astfel că, fiindu-mi și dirigintă am descoperit în dumneaei un model demn de urmat.
De asemenea, hotărâtă fiind să mă îndrept spre Facultatea de litere din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, aveam de luat decizia cu privire la cea de-a doua specializare, și anume limba străină pe care aș vrea să o studiez. Nici această alegere nu a fost una dificilă, datorită faptului că, în anii de liceu, am întâlnit o profesoară de limba franceză excepțională. Corectitudinea, seriozitatea, umorul și eleganța sunt câteva dintre trăsăturile pe care le-am remarcat la dumneaei și pe care am încercat să mi le însușesc și eu.
Ca urmare, două cadre didactice de excepție mi-au fost și îmi sunt modele în cariera profesională.

În cazul în care ai avea oportunitatea să implementezi o schimbare în sistemul educațional, care ar fi aceasta?

Înainte de a face referire la o posibilă idee de schimbare, tind să menționez că este foarte important ca orice transformare în sistemul educațional să fie planificată, gândită și implementată cu atenție, luând în considerare nevoile specifice ale elevilor și contextul cultural și social. Drept urmare, din punctul meu de vedere, la ora actuală, este mare nevoie de trecerea de la o abordare didactică tradițională la una centrată pe elev. Aceasta ar implica punerea accentului pe înțelegerea individuală a nevoilor și abilităților elevilor și adaptarea procesului de învățare în consecință.
Elevul va fi pus în centrul procesului de învățare, fapt ce va contribui astfel la formarea indivizilor pregătiți să facă față provocărilor din societatea actuală.

Având o experiență vastă, îți găsești mai multă plăcere în a lucra cu elevii mai mici sau cu cei de liceu? Ce te atrage în fiecare caz?

Pentru mine, atât colaborarea cu elevii mai mici, cât și cu cei mai mari mă încântă. Pe de o parte, cei mici sunt joviali, mult mai povestitori, dornici mereu de a relata experințele lor și reușesc de fiecare dată să-mi aducă zâmbetul pe buze, împărtășindu-mi din doza lor de energie. Pe de altă parte, cei mai mari sunt mai serioși, dar prin prisma exercițiilor efectuate la curs, care ne permit să dezbatem și să aprofundăm diferite subiecte pe diverse teme, ora devine interesantă, iar eu am ajuns la concluzia că, odată cu ei, am și eu prilejul de a-mi îmbogăți viziunea și perspectivele.

După finalizarea studiilor universitare, cum ai ales să îți continui formarea în domeniul educațional?

După ce am absolvit Facultatea de Litere, specializarea Limba și literatura română – Limba și literatura franceză din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (în anul 2019) și Modulul psihopedagogic (nivelul 1), iar, doi ani mai târziu, programul de masterat „Studii literare românești” din cadrul aceleiași facultăți și Modulul psihopedagogic (nivelul 2), am ales să mă înscriu la doctorat. Astfel că, în prezent, urmez Școala Doctorală a Facultății de Litere, domeniul Filologie, din cadrul Universității din Baia Mare.
De asemenea, e important să menționez faptul că încă din primii ani de facultate, în timpul practicii de specialitate – desfășurată atât la Biblioteca Județeană „Octavian Goga”, cât și la două școli din orașul în care am studiat vreme de cinci ani – am dobândit importante deprinderi, pe care aveam să le pun în practică încă din anul 2019, an în care mi s-a propus să urmeze o carieră în învățământul privat. În acest mediu educațional, activez și în prezent, lucrând cu grupe de elevi cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani.

Am înțeles că ai fost implicată în crearea unor materiale didactice valoroase. Ne-ai putea împărtăși mai multe despre această experiență?

Fire curioasă, mânată mereu de dorința de a ști mai multe, de a avea un bagaj de cunoștințe cât se poate de bogat, nu m-am putut stăpâni din a mă implica și în alte activități, mai ales că ele vizau partea mai practică a domeniului meu de activitate, și anume gramatica. Astfel că, alături de o echipă frumoasă din cadrul Școlii de gramatică din București, am lucrat la câteva proiecte, unul dintre ele vizând publicarea în anul 2022 a volumului „Modificări aduse de DOOM3 – Sinteze și exerciții pentru admiterea în învățământul superior. Partea I”, urmând ca în anul 2023 să publicăm „Modificări aduse de DOOM3 – sinteze și exerciții pentru admiterea în învățământul superior. Partea a II-a”. 
De asemenea, prin prisma programului de doctorat pe care-l urmez, am participat la numeroase conferințe și colocvii, cu lucrări pe diferite teme.

Pentru un elev care se pregătește pentru examene naționale, ce ar trebui să fie esențial în alegerea unui mentor?

Alegerea unui mentor este crucială pentru succesul în pregătirea pentru examenele naționale. Tocmai de aceea, atunci când își alege un mentor care să-i ghideze pașii spre rezultatetele dorite, elevul va trebui să țină cont de câteva aspecte esențiale, cum ar fi: cunoștințele solide ale îndrumătorului în materia vizată, experiența anterioară a acestuia în a pregăti elevi pentru aceleași examene, capacitatea acestuia de a explica conceptele dificile într-un mod clar și accesibil, disponibilitatea sa de a oferi o varietate de metode de învățare, precum discuții, exerciții practice, materiale suplimentare, astfel încât procesul de învățare să devină mai plăcut și mai eficient, precum și abilitatea acestuia de a împărtăși, pe parcursul pregătirii, susținere, încurajare, feedback constructiv și de a analiza greșelile pentru a îmbunătăți performanța elevului.

Există un citat sau o zicală care te ghidează în viață și pe care ai vrea să o împărtășești cu noi?

Da, există. Mihai Eminescu spunea așa: „Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni”. Acest citat mi l-a scris la finalul clasei a XII-a fosta mea profesoară de limba franceză ca mesaj în album, iar de atunci el mi-a rămas întipărit în minte.

În încheiere, ce gânduri sau sfaturi ai dori să le transmiti celor care citesc aceste rânduri?

În final, vreau să le transmit tuturor celor care au citit aceste rânduri, indiferent că sunt adulți sau copii, să fie încrezători în forțele lor proprii, să încerce să nu se dea bătuți la primul obstacol care le va ieși în cale și să lupte pentru a-și îndeplini visul, întrucât dacă ne dorim ceva cu adevărat, e imposibil să nu-l obținem.