La Centrul Unirea, continuăm să vă aducem mai aproape de inimile și mințile profesorilor noștri printr-o serie de interviuri inspiraționale.
În acest spirit, vă invităm să cunoașteți povestea Cosminei, o profesoară poliglotă cu o pasiune deosebită pentru limbi și literatură.
Descoperiți cum își folosește experiența și metodele inovative pentru a inspira elevii să iubească învățarea limbilor română, engleză și franceză. Aflați mai multe despre abordarea ei unică în educația lingvistică și cum transformă fiecare lecție într-o aventură.
Având competențe în trei limbi diferite, cum vă influențează acest aspect abordarea predării și interacțiunea cu elevii?
Este o întrebare interesantă, pentru că încerc să le îmbin pe cât de mult este posibil. Vreau să le arăt că există explicații asemănătoare și în alte limbi. Nu pot spune neapărat că îmi influențează abordarea predării într-un mod negativ. Încerc să exemplific informațiile care sunt aidoma prin diverse tehnici interactive. Uneori este de ajutor, deoarece cursanții înțeleg mai bine abordarea propusă. Dar pentru a face totul mult mai interesant, propun mini-joculețe de traducere dintr-o limbă străină în cealaltă, cu precădere în timpul cursurilor de engleză și franceză. Cu cât este mai provocatoare intenția, cu atât interacțiunea cu elevii devine mai înflăcărată, fiind interesați de finalitatea acesteia. Într-adevăr, când vine vorba de a preda limba franceză, este un atu cunoașterea gramaticii limbii române, deoarece pot face cu ușurință paralele gramaticale. Astfel, elevii înțeleg mult mai bine asemănările acestor limbi latine.
Ce v-a motivat să predați atât limba română, cât și limbi străine precum engleza și franceza?
Dragostea pentru literatură. Încă de pe băncile școlii nu exista zi în care să nu am o carte pitită în ghiozdan. Colegii mereu mă considerau șoricelul de bibliotecă și pe bună dreptate. Existau ore în care eram atât de absorbită de lectură, încât nu auzeam profesorii care mă strigau. Nu înțelegeam de ce prietenii sau colegii mei nu erau interesați de literatură. Așa că am decis să devin profesor de limba și literatura română pentru a le dărui și viitorilor elevi din dragostea mea pentru aceasta. Pentru limba franceză, însă, am o poveste mai interesantă. Cred că știm cu toții că nu este o limbă atât de apreciată, mai ales de generațiile din ziua de astăzi. Puțini copii ies în evidență pentru că sunt atrași de această limbă. În perioada liceului, urmând un profil de bilingv-franceză am observat cum abordarea anumitor colegi era dezinvoltă când venea vorba de a învăța limba franceză, care era eclipsată de limba engleză. Ba era grea, ba nu era de un interes capital, acest lucru întinzându-se și în alte clase. Motiv pentru care mi-am dorit să stăpânesc cunoștințe despre minunata limbă a iubirii pentru a demonstra că este importantă, frumoasă și ușor de învățat. Dorința mea a fost ca franceza să nu mai fie văzută ca o limbă nefolositoare și grea. Să fie interesantă pentru toți elevi, să cunoască istoria ei, cât și elemente de cultură și civilizație francofonă.
Există un autor sau o operă literară din fiecare dintre limbile pe care le predați care v-a marcat în mod special?
Desigur! Chiar am o imagine clară asupra primei cărți ce mi-a fost dăruită de către mama mea și care pot spune că mi-a furat inima din prima clipă. Cavalerii florii de cireș de Constantin Chiriță este primul volum din seria Cireșarii care m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil și irevocabil de literatura română. Cartea urmărește traseul unui grup de prieteni porecliți Cireșarii, deoarece locuiau în cartierul
Cireșului. Felul în care au fost croite caracterele acestor 8 personaje este de-a dreptul hipnotic și acaparant. Toți dețineau caractere puternice și se completau într-o manieră halucinantă pentru niște adolescenți de clasa a VIII-a. Chiar dacă m-am atașat nespus de tare de aceste personaje, cât și de aventurile lor, pot spune cu tărie că unul dintre ei m-a fermecat și anume, Victor. Maturitatea, inteligența și devotamentul de care a dat dovadă față de prietenii săi, cât și setea sa de informație, mi-a trezit un sentiment de adorație pentru cultură. Din acel moment, mi-am dorit să trăiesc și eu aceleași aventuri pe care le-au trăit Cireșarii, prin ochii altor personaje literare. Sunt sigură că nu mă voi plictisi niciodată de literatură, atâta vreme cât știu că există pagini pline de magie, tărâmuri necunoscute și personaje care așteaptă să le fie cunoscută istoria.
În ceea ce privește literatura engleză, William Shakespeare a fost și încă este unul dintre dramaturgii și poeții mei preferați, însă franciza Harry Potter de J.K. Rowling a fost decisivă în a-mi marca alegerile viitoare, când a venit vorba despre genuri literare. Ador cărțile fantasy, iar momentul în care am descoperit această serie, mi-am dat seama că va fi preferata mea mult timp. Inițial le-am citit în limba română, însă nu vă pot explica împlinirea pe care am simțit-o în momentul în care le-am recitit în limba engleză. Magie, aventură, un univers necunoscut mie, dar care m-a lovit asemeni unui meteorit. Știam că îmi place literatura, dar această franciză mi-a îndreptat pașii spre un viitor feeric. Motiv pentru care m-am înscris la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și am urmat cursurile de literatura comparată, pe lângă specializarea mea de Română-Franceză. Mă simțeam la fel ca Harry Potter la Hogwarts. Imaginea facultății mă bântuie uneori, serile în care aveam cursuri și stăteam până târziu pe holurile înguste, răsfoind câte un roman fermecător. Toate acestea au dus la realizarea licenței care, ce credeți? A fost pe tema acestei francize! Am discutat pactul cu diavolul pe care l-a semnat personajul negativ (Lord Voldemort), cât și simbolistica scindării sufletului în 7 părți. Ulterior, am decis să urmez și masteratul de literatura comparată, Istoria imaginilor Istoria ideilor, iar sub îndrumarea profesorilor am continuat și la disertație pe aceeași temă, evidențiind și comparând animalele fantastice din diferite legende.
Dragostea pentru limba franceză am preluat-o de la mama mea. Răbdarea acesteia și dragostea de care dădea dovadă când îmi explica mi-au aprins în suflet o vâlvătaie eternă. De fiecare dată când citesc un roman în limba franceză, îmi imaginez că sunt la o cafenea din Paris, iar timpul diferă în funcție de secolul în care se petrece acțiunea. Le Rouge et le Noir este unul dintre romanele mele preferate. Nu pot spune neapărat că m-a marcat acest roman, însă mi-a plăcut foarte mult, de la simbolistica acestuia, la acțiune și la felul în care Stendhal reușește să te acapareze subtilitățile psihologice și complexitatea naturii umane. Două dintre temele abordate care mi-au atras atenția au fost lupta pentru putere în societatea franceză post-revoluționară și conflictele de clasă. Din anumite puncte de vedere îl pot asemăna cu Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război de Camil Petrescu.
Cum reușiți să vă adaptați metodele de predare pentru a răspunde nevoilor diverse ale elevilor, având în vedere varietatea limbilor predate?
Primul lucru pe care îl fac este să testez cunoștințele elevului, printr-un test de nivel și câteva interacțiuni orale. Acest lucru mă ajută în a-i personaliza planul de învățare și a-i vedea lacunele, fie că vorbim despre limba română, engleză sau franceză. Nevoile individuale ale elevilor sunt cele mai importante pentru o învățare cât mai sănătoasă. Furnizez fișe suplimentare pentru cine are nevoie și acord o atenție mult mai sporită în momentul în care observ că un exercițiu este o piedică în avansare. De asemenea, feedbackul este important, atât oferit elevului, dar și tutorelui său. Este bine ca acesta să știe de la început care îi sunt punctele forte și slabe și care vor fi metodele de îmbunătățire. Suportul moral din partea profesorului este esențial în educație, motiv pentru care mereu îmi felicit elevii și îi susțin indiferent de situație.
Care sunt provocările și satisfacțiile predării a trei limbi diferite în cadrul aceluiași centru educațional?
Voi începe cu provocările. Planificarea trebuie să fie mereu pusă bine la punct, cât și organizarea. Este destul de dificil să trec de la un curs de limba engleză la un curs de limba franceză, dar organizarea corespunzătoare a materialelor este un beneficiu. Folosesc o varietate de materiale educative, de la culegeri, la manuale, la fișe interactive, cât și elemente educative on-line, ceea ce poate necesita mult timp în a le cataloga pe diferite niveluri. De asemenea, competențele elevilor sunt diferite, ceea ce mă provoacă să le găsesc materiale corespunzătoare, care să fie propice pentru studiul individual și personalizat. Este antrenant și pentru mine să am un curs de A1 la franceză, iar ulterior să am unul de B2 sau să trec de la o limbă străină la operele de bacalaureat.
Pentru mine faptul că elevii au înțeles și au avut rezultate pe măsura muncii lor este răsplata cea mai mare. Satisfacție este atunci când văd zâmbetele elevilor mei în momentul succesului. Mesajele frumoase pe care le primesc de la ei îmi fac ziua mai bună și cuvântul cel mai arzător poate fi un simplu „vă mulțumesc!”.
Cum încurajați elevii să dezvolte o pasiune pentru limbile străine și literatură?
Prin multă muncă de convingere, dacă pot face o glumiță. Inițial îi rog să îmi povestească romanul lor preferat sau povestea care li se pare lor cea mai interesantă. De acolo, încerc să le găsesc nuvele, basme, romane care să se potrivească aceleași teme. Ulterior, le povestesc eu anumite aventuri ale personajelor pentru a vedea ce le captează atenția. Dacă văd că sunt interesați, le recomand cartea respectivă și aștept cu nerăbdare momentul în care vom discuta despre ea. Dacă nu le place, am multe povești la naftalină care pot fi povestite și este imposibil să nu le atragă vreuna atenția. Asta când vine vorba de literatură. Când vine vorba de pasiunea pentru limbile străine este într-adevăr mai greu, însă nu imposibil. Folosesc
materiale diverse pentru motivarea acestora cum ar fi filme, muzică, joculețe pentru a pune în aplicare limbajul în diferite contexte relevante și captivante. În general, mă adaptez la nivelul lor și la interesele fiecăruia. Consider că identificarea motivelor personale pentru învățarea limbilor străine este importantă, dar și relevanța și utilitatea acestora în viața lor. De exemplu, le-aș arăta cum cunoașterea unei limbi străine le poate deschide oportunități în călătorii, în carieră sau în relațiile interculturale. Elevii trebuie să posede măcar o scânteie pentru limba străină, iar de acolo voi aprinde eu focul.
Există vreo experiență de călătorie influențată de dragostea dumneavoastră pentru limbile și culturile străine?
Da. Întotdeauna am fost impresionată de cultura și civilizația Franței, motiv pentru care am vizitat Parisul. Mereu îmi face plăcere să mă reîntorc și să descopăr lucruri noi, străduțe ascunse sau muzee în care se află opere excepționale. Niciodată nu mă satur de orășelele francofone, au ele ceva aparte și magic, care mă fac să mă întorc cu dragoste nemărginită.
Cum vedeți rolul limbilor străine în educația contemporană și dezvoltarea personală a elevilor?
Consider că limbile străine au un rol crucial în educația elevilor, mai ales în perioada contemporană. Nu doar că le sporește stima de sine, dar le și aduce cunoștințe interculturale. Însă trebuie să existe și multă perseverență și dedicare. Aici intervine dezvoltarea personală, iar odată ce elevii dețin competențe în alte limbi, acest lucru îi poate modela în alegerea căilor viitoare. Astfel, ei devin mai încrezători, siguri pe propria persoană și vor ținti cât mai sus în cariera lor. În ziua de astăzi, foarte multe companii cer un CV cât mai bogat din punct de vedere al limbilor străine. Din punct de vedere personal, elevii pot dezvolta cunoștințe vaste despre celelalte civilizații, despre cultura altor țări și pot empatiza mult mai bine cu diferite persoane de pe planetă. În plus, în momentul învățării limbii străine, memoria și atenția devin puncte forte care sunt folosite la cel mai mare potențial. Este eficient să poți comunica în alte limbi și nu doar pentru o viitoare carieră. Socializarea și empatia pentru celelalte culturi deschid noi portițe de colaborare.
Aveți vreo metodă preferată sau inovatoare pe care o utilizați în predarea limbilor străine pentru a face lecțiile mai captivante?
Folosesc multe metode de predare, dar acestea diferă de la persoană la persoană. Cum am mai spus, îmi place să mă modelez după fiecare elev și să încerc să îi fac înțelegerea cât mai eficientă pentru stilul său de învățare. De cele mai multe ori, funcționează și metoda clasică de predare, cu teorie și exerciții pe baza acesteia. Însă, prefer să adaug și elemente mai captivante, cum ar fi vizionarea unui videoclip muzical și apoi traducerea acestuia în limba străină sau diferite joculețe amuzante adaptate din limba română în franceză/engleză, cum ar fi telefonul fără fir. Preferatele mele sunt exercițiile de înțelegere
orală, deoarece în acest fel cursanții se obișnuiesc și cu nativii care vorbesc, dar își exersează și vocabularul.
Ce sfat ați oferi unui elev care se luptă să învețe o limbă străină sau să găsească motivația în acest proces?
Cred că acest proces al motivației diferă de la elev la elev. Cu siguranță dacă se luptă să învețe o limbă străină, o consideră grea. I-aș sugera să uite toate metodele pe care le-a încercat până acum, să își șteargă din memorie faptul că este o limbă grea și să o ia ușor, cu pași lini de la început. Un prim pas ar fi stabilirea unor task-uri realizabile. Învățarea unui număr de cuvinte pe săptămână, scrierea acestora și realizarea de propoziții scurte și variabile evenimentelor de zi cu zi. Un al doilea pas ar fi să găsească ceva în cultura limbii care să îl pasioneze, să îi atragă atenția, un film, un serial, un personaj istoric, deoarece este mai ușor să înveți o limbă când ești pasionat de o mică fărâmă din aceasta. Un al treilea pas este să fie consecvent în învățare, să își propună anumite ore de învățare și să le combine cu pasiunile lui. Descurajarea, care este personajul negativ în povestea noastră, nu are ce să caute în peisaj, chiar dacă învățarea unei limbi străine presupune efort. Nu are dreptul să vină și să strice entuziasmul pe care îl dobândește cineva, dar poate fi văzută ca un obstacol ce trebuie depășit pentru a ajunge la linia de sosire. Fiecare persoană este diferită, dar este important ca mereu să aibă încredere în sine și să nu se lase mai prejos. Sunt sigură că având motivația potrivită, succesul va fi garantat! Sau după cum a spus faimosul Napoleon Bonaparte: Impossible n’est pas français!
